Este realitatea subiectiva sau obiectiva?

Am avut de făcut un proiect la logică cu tema „o întrebare existențială”, și, pentru că mi se pare că mi-a ieșit foarte bine proiectul, o să îl postez aici.

(acum că s-au încheiat mediile, pot recunoaște că m-a ajutat și tata puțin)

Este realitatea obiectivă sau subiectivă? Una dintre marile întrebări ale oamenilor este dacă realitate este obiectivă sau subiectivă. Si se pare că răspunsul va fi întotdeauna necunoscut când este vazut din perspectiva unei ființe conștiente. Motivul pentru care la această întrebare nu se poate răspunde vreodată cu un da sau nu ferm este destul de simplu. O realitate subiectivă poate simula una obiectiva și viceversa.

Mai întâi doua definitii:

Realitatea obiectivă – o realitate care există complet independent de orice entitate conștientă, capabila de a o observa.

Realitatea subiectivă – ceea ce percepem noi, ca entitati constiente

După cum este bine cunoscut, realitatea subiectivă este „supusă” unui set elaborat de filtre, oricare dintre acestea putând modifica o percepție a acelei realități; (de exemplu, bastonasele și conurile din ochii noștri), prelucrarea senzorială (de ex. cortexul vizual), funcția cerebrală superioară și factorii psihologici (de ex. așteptările noastre asupra realitatii).

Ca atare, modul in care o persoană traieste realitatea este întotdeauna diferit de ceea ce trăiește o altă persoană, dar de obicei diferentele sunt subtile.

În mod fundamental, nu se poate dovedi existența unei realități absolut obiective.

Putem deduce proprietățile unei realitati obiective numai prin observații, care, desigur, sunt subiective.

Totuși, poate fi posibil să se demonstreze că realitatea obiectivă nu există, dacă, de exemplu, se poate demonstra că proprietățile deduse printr-un anumit observator contrazic în mod fundamental proprietățile deduse prin intermediul unui alt observator. Dar chiar și atunci aceste inferențe pot fi ele insele subiective.

Realitatea obiectivă

Sa facem un experiment imaginar: o masina trece prin fata a doi observatori A și B aflați in acelasi loc pe traseul masinii.

Să presupunem că persoana A vede mașina care trece prin fata ei ca fiind de culoare roșie, iar persoana B vede aceeași mașină ca fiind de culoare verde. Putem sti cu certitudine care este culoarea masinii (adica realitatea obiectiva) doar pe baza acestor observatii? Putem concluziona ca nu exista o realitate obiectiva doar bazandu-ne pe contradictia dintre observatiile celor 2 persoane?

Doar pe baza acestor doua observatii nu putem concluziona că nu există o realitate obiectivă, dar nici nu putem determina cu precizie care este culoarea masinii deoarece persoana B ar putea avea pur și simplu un filtru neobișnuit undeva între masina și senzorii sai cu care percepe realitatea (de exemplu ar putea purta ochelari colorati sau ar putea fi daltonist). Sau persoana A ar putea avea acest filtru. Sau ambele persoane.

Dar daca in locul persoanei A am avea 1000 de observatori care ar spune ca masina este de culoare rosie am putea avea certitudinea ca aceasta este realitatea obiectiva? Am fi mai inclinati sa-i credem mai degraba pe cei 1000 decat pe persoana B si sa decidem ca masina este rosie. Dar nu vom putea avea niciodata convingerea absoluta ca cei 1000 nu au avut si ei filtre care sa le distorsioneze perceptia asupra realitatii. Dar daca in locul observatorilor umani am folosi un aparat de fotografiat performant si un aparat capabil sa distinga culorile? Am fi inclinati sa spunem ca in acest caz culoarea detectata de aparat este SIGUR cea adevarata, corespondenta realitatii obiective. Am ajunge la aceasta concluzie uitand ca, de exemplu, aparatul de fotografiat poate fi alb-negru. Sau aparatul care distinge culorile ar putea fi defect. Sau ambele.

Dar putem folosi un aparat de măsura de mare precizie care este capabil sa faca masuratori reproductibile pentru a face unele observații cu privire la realitate și pentru a descoperi că, în anumite circumstanțe controlate, realitatea se schimbă în funcție de un anumit parametru care pare să fie deconectat de realitatea însăși?

În 1998, cercetătorii de la Institutul de Știință Weizmann au demonstrat că realitatea se schimbă în funcție de cantitatea de observație , chiar dacă „observatorul” este un dispozitiv complet non-intruziv.

Așa cum este nevoie doar de o cioară albă pentru a dovedi că nu toate ciorile sunt negre, este nevoie doar de un experiment care demonstrează inexistența realității obiective pentru a dovedi că realitatea obiectivă este o iluzie.

Mai degraba realitatea “aproape” obiectiva este cea mai aproape de adevăr.

  • Care este această realitate pe care o percepem cu toții „aproape” obiectiva?

Aceasta realitate “aproape” obiectiva este o realitate consensuală influențată de conștiința globala. Trebuie să aibă un grad ridicat de consens, deoarece, pentru a învăța și a ne dezvolta conștiința, trebuie să credem într-o  cauză și un efect bine întemeiate.

  • Ce înseamnă „aproape”?

Am putea defini „aproape” ca 1 minus gradul în care realitatea obiectivă aparentă este inconsistentă, fie între observatori diferiti, fie în experimente care au diferite rezultate în funcție de starea observatorului.

  • Cum funcționează „aproape”?

Realitatea subiectivă nu înseamnă că poți deveni milionar doar pentru ca vrei asta. Lumea ar fi nebună dacă ar functiona așa.

Tot asa masina care a trecut nu poate fi rosie doar pentru ca tu vrei sa fie rosie.

Din cauza cerinței „consensului” pentru ca realitatea sa fie “aproape” obiectiva, efectele sunt mult mai subtile decât acestea.

Pentru ca tu sa vezi o masina care a trecut ca fiind de culoare verde doar pentru ca vrei, ar incalca consensul de culoare pe care trebuie sa-l menținem pentru ceilalți 1000 de oameni care au vazut ca masina era de fapt roșie.

Totalitatea intențiilor conștiente de la toate entitățile conștiente formează realitatea subiectivă. Cea mai mare parte poate fi condusă de regulile sistemului (acel aspect al conștiinței globale care conduce proiecția realității fizice).

Proiectia realității unui individ poate avea trei componente.

În primul rând, este generată de sistem, bazat pe regulile pe care sistemul le are pentru a crea realitatea inconjuratoare. În al doilea rând, poate fi influențat de agregarea intenției tuturor entităților conștiente, care este, de asemenea, cunoscută de sistem. În cele din urmă, proiecția lui poate fi ușor influențată de propria sa conștiință. Același lucru este valabil și pentru propria mea proiecție.

Prin urmare, realitățile noastre sunt puțin diferite, dar nu sunt suficiente pentru a le observa pe o bază zilnică.

Abia acum, când instrumentele noastre științifice au devenit destul de sensibile, începem să reușim să realizăm (dar încă nu cuantificăm) acest lucru. Poate că 5% din realitate este determinată de consensul global și de 95% de sistemul însuși. Sau 1% și 99%. Sau 0.00001% și 99,99999%.

Toate sunt posibile, dar nici unul nu duce la o realitate absolut obiectiva. Dar cele doua tipuri de realitate, cea obiectiva si ea subiectiva, nu sunt atat de diferite precum ar parea la prima vedere.

Realitatea subiectivă

Am aratat mai sus ca realitatea absolut obiectiva nu exista, putem regasi in jurul nostru cel mult o realitate “aproape obiectiva”. Dar care este situatia cu realitatea subiectiva, exista oare o astfel de realitate? Avem un exemplu foarte bun de realitate subiectiva si anume visul din timpul somnului.

În timpul unui astfel de vis, sunteți într-o lume complet subiectivă, visul se presupune că se întâmplă în imaginația voastra.

Dacă credeti ca lumea in care traiti ziua este una obiectivă, noaptea creierul vostru creeaza visul ca pe o lume subiectiva deasupra nivelului lumii obiective. Evenimentele din lumea obiectivă ar putea chiar să interfereze cu visul vostru sau ar putea modifica modul in care se desfasoara visul. Ceva se poate întâmpla cu corpul vostru fizic în timp ce visati. Lumea voastra de vis nu este independenta și separată de containerul său obiectiv. Mai mult, limitările creierului fizic constrâng adâncimile simulării lumii visuale subiective. Lumea voastra de vis rulează pe hardware fizic – hardware-ul creierului și al miliardelor de neuroni din acesta.

Pe de altă parte, dacă credeți că lumea in care traiti este în primul rând subiectivă, atunci tot nu știți dacă nu există un alt strat obiectiv sub aceasta. Poate că adevărata voastră natură este aceea a obiectivului care viseaza o poveste subiectivă. Chiar dacă te-ai trezit la acea realitate într-un anumit moment, tot nu vei ști dacă mai există un alt nivel sub ea.

O altă posibilitate este că ar putea exista o realitate subiectivă sub aceasta și aceasta simulează (sau visează) o realitate aparent obiectivă bazată pe reguli și constrângeri. Este ca și cum ai avea un vis ne-lucid noaptea. Dacă nu știți că visezi, limitezi automat ceea ce poți face. Dar dacă deveniți lucid și înțelegeți că visezi, puteți face multe lucruri în lumea viselor, cum ar fi zborul, crearea de personaje și multe altele. Puteți schimba simularea. Dacă un vis de noapte poate atât de ușor să vă păcălească în a gândi că este o realitate obiectivă, nu este posibil ca lumea voastră trează să fie o construcție similară? Ai explorat posibilitatea ca acum să visezi? Dacă aceasta ipoteza ți se pare ridicola, s-ar putea sa nu te fi gândit la asta destul de adânc.

Luați aceste întrebări în serios. Acestea sunt printre cele mai importante întrebări pe care vi le-ați putea pune ca ființă conștientă.

Leave a Reply

  

  

  

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.